Exist, existam ... o intrebare fara raspuns.

EXIST?...sau sunt doar o marioneta, sunt doar un lucru ce gandeste rational cuprins in aceste univers care la randul sau cuprinde alte lumi din care nu exista scapare nici trupeasca nici sufleteasca...trupul va ramane in acest univers plin de altele in care fericirea absoluta, iubirea absoluta sunt sentimente care sunt foarte greu de atins, acestea le poti cunoaste numai cand sufletul se va duce in alt unviers in care ar trebuii sa existe fericire si iubire vesnica....as prefera sa nu iubesc in aceasta viata, sa iubesc dupa moarte deoarece atunci voi iubii vesnic... atunci cand simti ca flacara incepe sa arda in inima ta, tocmai atunci ea se stinge, iar sufletul devine rece, greu, apasator la fel ca plumbul. Simti ca nu mai ai scapare, iti vin fel si fel de idei in cap, fel si fel de sentimente pe care le-ai trait alaturi de acea persoana, uneori faci lucruri nebunesti crezand ca o vei aduce inapoi, dar realizezi cu stupoare ca acest lucru nu se intampla, o poti lua razna, prieteni incearca sa te ajute, dar in zadar, simti ca doar o singura persoana te poate salva din acest calvar care nu mai are sfarstit, acea persoana este, ciudat, dar este chiar cea pe care o iubesti, care ti-a frant inima despre care uneori dupa despartie spui ca nu te mai intereseaza de ea, de nimic ce face, dar totusi cand vezi ca este cu altcineva sau filtreaza cu altcineva te simti ranit adanc, te simti ca si cum ai fi intr-un abis, cel mai adanc abis, de unde nu exista scapare, iar greutatea apei de face sa nu mai poti respira, simti ca te sufoci ca si cum ai fi in spatiul extraterestru unde este doar vid, unde mori in secunda 2, uneori preferi aceasta cale si crezi ca e mai bine asa, sa mori si totul se va termina. Pe moment acest lucru nu il reazilezi, dar dupa cateva momente te gandesti ca daca faci acest lucru vei lasa in urma, prietenii, familia, fratii...in sufletul tau se creaza o antiteza a sentimentelor care se bat cap in cap, iar cel mai greu este sa fii la mijloc si sa nu stii ce sa faci, sa iti continui viata, dar nu va mai fi la fel, sa mori, iarasi nu va mai fi la fel...oare cum este mai bine???...cred ca este o intrebare fara raspuns la care doar tu poti reusi sa-ti dai seama...dar oare dupa cat timp??dupa ce deja te-ai maltrat trupeste si sufleteste???ranile trupesti trec, unele pot ramane, dar cele sufletesti vor ramane intotdeauna, vor fi o cicatrice care nu va disparea niciodata, iar de cate ori iti vei aduce aminte aceasta te va intepa si vei resimti din nou durerea...ajungi sa te intrebi:oare exista iubire adevarata?oare se merita sa pui suflet in tot ceea ce faci?oare vei primii vreodata inapoi ceea ce tu ai daruit?la ultima interbare sa te astepti cel mai putin...dupa cum spunea cineva din Biblie:sa daruiesti iubire, dar sa nu ceri....poate la un moment dat vei primii inapoi fara sa ceri...iar atunci cant primesti inapoi iubire de la o alta persoana este posibil sa nu mai daruiesti tu...oare de ce se intampla aceste lucruri...ce este viata?este doar ceva ce ne-a daruit Dumnezeu pentru ca el ne iubeste...oare ce ai fost?ce vei fi?ce esti acum?...simti ca esti doar o parte materiala, dar fara parte spirituala...